Te-am uitat!

Astăzi mi-am adus aminte de tine și asta a fost doar pentru un moment în care realizam ca nu mai știu nimic de tine și nici nu îmi pasa ce mai faci.

Te-am uitat pentru ca ai dispărut din viata mea fără să îmi ceri voie, ai plecat pe drumul tău ca și cum drumul nostru nu era pavat și ai simțit nevoia sa pavezi unul doar pentru tine.

Mi se pare ca tu m-ai uitat prea ușor și eu te aminteam prea des. Se spune ca femeia uita greu, dar bine, și despre bărbați am auzit ca ei la început nu au nimic, dar după suferă. Tu oare ai început sa suferi după mine?

Nu-ți doresc răul, și nici nu vreau să te văd în stadiul în care am fost eu din cauza ta, vreau doar sa fii fericit pentru ca acum și eu sunt fericită pentru ca în sfârșit am uitat de obsesia aia.

Nu te mai caut, nu mai privesc fotografiile cu tine și nici nu mai ascult muzica pe care o ascultam atunci când îți plimbai mâna în parul meu. Sunt mândră de mine!

Am învățat să te uit așa cum am învățat să te iubesc și să te urăsc. Am trecut prin etapele unei relații eșuate și crede-mă că am supraviețuit. Sunt o curajoasa și chiar dacă ție ți se pare un lucru mărunt, eu știu ce sunt și cât de mult am luptat cu mine ca să nu mă gândesc la noi.

Nu vei citi aceste rânduri și nici nu am nevoie de lectura ta. Știu că sunt susținută de grupul meu de prietene, acele fete care te-au citit din prima, acele „Inamice” care îmi voiau doar „răul”, la final au fost singurele care m-au susținut când tu m-ai dărâmat.

Ce vreau acum? Nimic, doar sa știe tot pământul că tu nu mai exiști nici măcar în amintiri. Te-am șters, deci, tu cine ești?