Doar Parisul să ne știe!

Vreau să văd Turnul Eiffel pe geam și tu să mă strângi în brațe, vreau să ne bem cafeaua de pe micul nostru balcon și toți turiștii din turnul Eiffel să ne privească, acei turiști care pun câte o monedă în binoclul turistic doar ca să ne vadă pe noi cum ne bucurăm de micuțul nostru apartament.

Vreau să aud de la vecini „la vie en rose” cântată la un concurs de karaoke pe care francezii îl organizează la mini petrecerea lor.

Vreau să îmi aduci croissante dimineața în timp ce eu te primesc doar cu o bereta pe cap și un tricou în dungi.

Vreau să îmi șoptești încet de parcă ar înțelege vecinii ceea ce noi rostim în limba noastră. Vreau să fim străini de ei, dar și de noi, să rulăm litera R și mai apoi să rulăm o țigară.

Vreau să simțim Parisul în vene ca și cum ar fi orașul nostru de suflet, ca și cum am sta acolo de o viață și singura amintire din trecut să fie doar drumul pe care l-am făcut pentru a ajunge în Paris.

Vreau să cunoaștem fiecare cartier în parte, să fim turiști în orașul nostru preferat, să simțim dragostea pe care toți ceilalți o emană, să vedem cereri în căsătorie și să ne bucurăm pentru fiecare îndrăgostit.

Vreau să ne bem vinul pe terasă, înconjurați de sute de francezi gălăgioși, vreau să-ți citesc pe buze declarații de dragoste și mai apoi să ne întoarcem acasă pe jos, plimbându-ne pe ploaie ca doi inconștienți. Vreau ca ploaia din Paris să ne șteargă de păcatele pe care le-am săvârșit de atâtea ori în cei 14m2 și mai apoi să ne uscăm îmbrățișați în cearceafurile vintage, cumpărate dintr-o „friperie”.

Și apoi să-mi recitești din Hugo, la Fontaine sau Verlaine, sărutându-mi fiecare colț de piele de parcă aș fi puncte de suspensie din poeme.

Vreau să plângi de fiecare dată când ți-e dor de casă și eu să te liniștesc spunându-ți că eu sunt casa ta acum, iar tu mai apoi să-ți îmbrățișezi casa, să o apreciezi pentru căldura pe care ți-o oferă.

Vreau să aud Parisul, să-l simt pe buzele tale prin cântecele lui Édith Piaf, să gust din el cu fiecare gură de vin, să-l pronunț cu fiecare R stâlcit, să-l miros la fiecare trecător și la fiecare stație de metrou, să-l descopăr cu fiecare kilometru parcurs pe jos, în fiecare muzeu și cu toate palatele în care mă regăsesc.

Vreau să-l simt cu tine și atunci când dorm, să îl visez alături de tine, să fii tu Turnul meu Eiffel și eu Parisul tău, să fiu eu casa ta și tu cel care o împodobește cu atâtea decorații minunate, să fii tu poezia și eu să fiu Hugo, să fim făcuți unul pentru altul și doar Parisul să ne știe.

Am avut aseară un vis. Visam că trăim în Paris…

Inspirație :

Édith Piaf: „La vie en rose”
Victor Hugo: Il lui disait : vois-tu…