Nu ți-am întors niciodată spatele, doar că tu m-ai lăsat să plec, fără să-ți pese, fără să te întrebi care este motivul.
Știi de ce am plecat? Pentru ca nu am avut de ce să mai stau, pentru ca dacă aș fi rămas, aș fi pierdut și ultima picătură de mine, de om simplu și bun pentru că tot timpul petrecut alături de tine a fost ca un cadou pe care tu nu ai știut sa îl apreciezi.
Am plecat atunci și aș mai pleca de sute de ori dacă as avea motive de a mă întoarce. As pleca mereu pentru că aș vrea să văd dacă te-ai schimbat.
Nu putem rămâne lângă oameni care ne pierd timpul și care nu ne dau la schimb nici măcar o secundă din ei.
Am plecat pentru că dacă aș fi rămas, m-aș fi întrebat toată viața cum ar fi fost dacă plecam și mi-aș fi plâns fiecare moment din trecut fără să-mi dau seama că lângă tine pierd și prezentul.
Am greșit când am spus ca nu mi-ai dat nimic la schimb, mi-ai dat amintiri frumoase, amintiri în care te învățam pe de rost și mai apoi te recitam în suflet ca o poezie.
Mi-ai fost inspirație pentru o clipă, dar mai apoi te-ai transformat în decor, în ceva care niciodată nu se schimbă, nu evoluează, nu mă ajută să cresc.
Nu, nu ești tu motivul pentru care eu am plecat! Am făcut-o pentru ca vreau să-mi demonstrez mie că tu nu ești dependența mea, am vrut să-mi arăt că pot și fără tine, și fără omul ăla care ma împingea doar ca să cad și mai apoi să mă ridic tot mai sus.
Ai fost motivul pentru care mi-am dorit schimbarea, dar nu motivul pentru care am luat aceasta decizie. Puteam să schimb totul fără să plec, dar mi-am dat seama că în viață avem nevoie uneori să fim singuri la drum, sa meditam și sa încercăm sa facem în noi schimbarea pe care ne-o doream la alții.
Dacă te iubesc? Nici nu cred ca putem vorbi despre iubire, noi cei care până acum câteva clipe ne luam rămas bun cu lacrimi în ochi, iubirea am simțit-o și ea nu moare niciodată, indiferent de plecări sau sosiri. Nu am plecat pentru ca nu te mai iubesc, am făcut-o pentru că ai dreptul la mai mult, ai dreptul sa încerci și eu am dreptul să mă iubesc pe mine mai mult decât pe oricine.
M-ai lăsat să plec și am înțeles ca amândoi avem dreptul la un nou început!
Frumos si profund curge povestea ta de iubire, asemeni unui fluviu prin câmpie,care iriga în meandre rotunjite line, malurile-i fertile si pline, de vegetatie luxurianta si bogat colorata, pe care o admir contemplativ pentru întâia data.
Superba este si imaginea de la Paris din (quartier de la Défense)
Un Weekend minunat, cu pace si iubire binecuvântat, draga AngeLina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imaginea a fost făcută în Koreea. Îți mulțumesc pentru aceasta descriere. Ma bucur că-ți place 😘 o zi minunata ❤️
ApreciazăApreciază
Woow ce asemanare ! Ori coreeni au copiat ori francezii aceasta arhitectura ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!! Mi-a plăcut mult!? Nu, foarte mult!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! Mi-a plăcut mult? Nu, foarte mult!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc din suflet, draga mea Andreea! 😍😘😘😘
ApreciazăApreciază
O lectură plăcută, care dovedește un caracter puternic și iubitor, totodată. Eu îți doresc și noroc, că nu strică niciodată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este adevărat. Eu cred în destin 😍😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eliberator acest gând al noului început! Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet💓 mereu exista un nou început, dacă există și un final 😍💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană