Ochii tăi spun povești !

Mi-aș fi dorit să-mi povestești tu mai multe lucruri despre tine, dar în ochii tăi citisem cea mai tristă poveste de dragoste și am început să plâng până când buzele tale mi-au șoptit un final fericit.

Era posibil! De data asta credeam cu adevărat că oamenii au dreptul să fie fericiți chiar dacă au trecut prin atâtea furtuni și potopuri, dar până la urmă rămânem cu întrebarea „ce este fericirea?” și stau și mă gândesc că fericirea nu este nici dragoste, nici momente de bucurie, nici zâmbete.

M-ai învățat tu ce este fericirea. Mi-ai spus că „fericirea este cumulul de stări, lucruri, oameni care ne țin într-o stare de mulțumire și încântare”, dar cel mai simplu, ca să înțeleg, mi-ai spus că „fericirea ești tu” și atunci am înțeles că un om este un cumul de stări, lucruri și ființe care ne dă o stare de mulțumire și încântare”

Ador felul tău umil de a fi fericit, ador definițiile tale și felul în care teoretizezi totul. Ador toate lucrurile astea la tine pentru că te privesc ca și cum m-aș privi în oglindă. Te ador pentru că sunt o narcisistă care se iubește prin ceilalți. Ador să mă compar cu tine pentru că avem atât de multe asemănări încât diferențele par inexistente.

Totuși există ceva ce nu se poate compara, povestea ta de dragoste, povestea ta în general căci înainte să existe o dragoste, există viață, iar tu ai trăit-o intens și singur până când ochii ți s-au luminat, până când buzele ți-au tremurat și ai început să simți cum inima vibrează. Nu ințegeai atunci și nici acum nu ți se pare un lucru mare, dar cei din exterior îți înțeleg viața mai bine decât tine și te cunosc așa cum nici măcar tu nu reușești să o faci.

Vei spune că doar ador să mă joc cu cuvintele, dar ceea ce noi facem nu sunt jocuri. Sunt doar o exploratoare. Nu am venit aici ca să te îndrăgostesc, să-ți schimb privirea și să-ți finalizez povestea ta de dragoste, sunt aici doar ca să te cunosc mai bine, să te descriu în cele mai mici detalii și să mă hrănesc cu teoriile tale bezmetice.

Sunt aici pentru că te ador, ador să te citesc, ca un cititor îndrăgostit de autorul preferat, ca un fan care dorește cât mai multe informații, ca un spion care încearcă să-ți urmărească orice gest și orice freamăt.
Știi ce-mi place cel mai mult? Îmi place că m-ai ales tocmai pe mine când ar fi putut oricine să-ți înțeleagă versurile și să-ți asculte muzica. Ochii tăi m-au ales atunci când i-am văzut privindu-mă cu emoții, atunci când ți-am rostit numele și au clipit de două ori, atunci când mi-ai sărutat obrazul și s-au apropiat atât de mult de mine, de pielea mea fină și de sufletul meu.

Râdeau ca să nu plângă și aș putea să-i descriu cu exactitate în fiecare moment al zilei pentru că sunt genul ăla de ochi care își schimbă culoarea, care își spun povestea și mai apoi de care nu te mai saturi să-i privești. Am sute de întrebări legate de ei și i-aș privi fără să știi ca o fac, însă este imposibil.

Stai liniștit! Nu m-am îndrăgostiți de tine, poate doar puțin de ochii tăi.

Photo: Andreea Mihai