Despre teama care mă macină și recenzia cărții ”Măștile Fricii” de Camelia Cavadia

„Mi-e frică de când mă știu. Mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare. Dacă aș face-o ar însemna că este adevărat. Și ar mai însemna și că ea a învins.”

De ceva timp mă bate gândul să scriu o carte despre frici pentru că de foarte multe ori refuz să fac anumite lucruri din cauza faptului că mi-e frică și știu că nu sunt singura care trece prin aceste clipe. De exmplu, îmi este frică să conduc și găsesc orice motiv pentru a evita acest lucru. Am găsit zeci de joburi bine plătite și care mi se potriveau, dar toate cereau să conduc și le-am refuzat doar pentru că îmi este frică.

„Puține lucruri le faci pentru că așa crezi că e bine, le faci de fapt pentru că nu poți altfel. Pentru multe dintre greșelile noastre, nu există explicații care să aibă sens. Există doar slăbiciuni pe care nu le poți învinge. Pentru că nu poți schimba în totalitate ceea ce ești. Oricât te-ai strădui. Întodeauna rămâi ceea ce te-ai născut să fii.”

Altă frică pe care o am este asumarea unei responsabilități foarte mare, spre exemplu când semnez un contract simt o teamă pentru că știu că am o responsabilitate și nu știu cât de bine mă voi descurca cu acest lucru.

Îmi este frică să nu-mi pierd pașaportul cu puțin timp înainte de un zbor important, mi-e teamă să nu scriu ceva care să nu placă cititorilor, mă feresc de ascensoare vechi și de ieșit noaptea singură în zone mai puțin sigure.

„Întotdeauna este mai ușor să judeci acțiunile celorlalți decât pe ale tale.După cum întotdeaunam din afară, știi mereu ce are altul de făcut.Când nu e vorba de tine, când nu ești tu în joc, soluțiile ți se răsfiră ca un evantai. Pentru că, nu-i așa, întotdeauna știm să-i sfătuim pe ceilalți, dar suntem atât de nepricepuți în a ne ajuta pe noi înșine.”

Am sute de frici și știu că nu sunt singura, așadar mă reconfortează această idee, dar vreau să îmi înfrunt fricile și tocmai din acest motiv am cumpărat ”Măștile fricii”. Când am cumpărat-o nu am citit descrierea, am luat-o fix pentru titlu și pentru faptul că urma să-mi public cartea și-mi era frică de părerea cititorilor.

Cartea ”Măștile fricii” este de fapt o poveste cutremurătoare povestită de Ema, o femeie căreia încă îi este frică de trecut. Cartea prezintă viața a 3 frați care au fost bătuți în copilărie de către tatăl lor și mai târziu ajung să aibă probleme în viață din cauza acestui trecut dureros.

Frica este personajul principal din această carte, luând mai multe forme pe parcursul romanului. În prima parte, unde Ema povestește frânturi din copilărie unde Frica este tatăl ei care o bate pe ea și pe cei 2 frați ai ei. În alte episoade din viața Emei, cum ar fi episodul în care își înșeală soțul cu un necunoscut, consider că frica este reprezentată de Ema însăși care își pierde firea și are un comportament bolnav.

Se pare că fratele ei, David, ajunge să semene foarte bine cu tatăl său devenind agresiv și căutând motive de ceartă cu oricine. Mama Emei este un alt personaj care ne inspiră frică pentru că își explică târziu comportamentul pe care îl avusese atunci când copiii ei erau bătuți, motivând că indiferent de ceea ce tatăl le făcea, el fusese un om minunat.

Cred că începutul este cel care m-a marcat foarte mult deoarece Ema ne anunță din start că se bucură înpreună cu frații ei de moartea tatălui său. Interesantă abordare, sunt sigură că atunci când scapi de o frică ești fericit și te simți în sfârșit liber, iar asta am observat și prin descrierile pe care autoarea le face.

„Ziua cea mai fericită din viața mea a fost nu cea în care m-am măritat sau cele în care s-au născut copiii mei, ci aceea în care a murit tatăl meu.”

Trăim împreună cu Ema niște momente îngrozitoare și ne este frică de multe lucruri, ne este frică pentru ea și ne dăm seama că și noi avem uneori momente pe care Ema le trăiește atât de intens. Ne este frică și dacă nu învingem ne mănâncă de vii.

Îmi place faptul că autoarea folosește comparații pentru a ne crea o imagine asupra fricii pe care protagonista o resimte.

„Frica ne estompa trăsăturile și ne stafidea trupurile într-un fel în care păream deshidratați ca niște fructe păstrate în vid.”

Așa cum spuneam, crezusem că este mai degrabă o carte de dezvoltare personală pentru că urma să mă înfrunt cu un lucru de care îmi era frică. Am reușit în final să înving frica, am relaționat cu cititorii și mi-am dat seama că de fapt este un lucru care îmi face plăcere. Este normal să ne temem de necunoscu, problema este atunci când ne temem de ceva ce deja cunoaștem.

„În fiecare dintre noi există un robot care preia frâiele când suntem doborâți . Fără el am fi niște păpuși stricate, rămase fără baterie în mijlocul unor secunde oarecare.”

Revenind la carte, consider că este un roman psihologic foarte interesant care spre final mă face să înțeleg că teama învinge atunci când nu stii s-o dobori. Am reținut câteva citate pentru că mi s-a părut că felul în care autoarea povestește este foarte „trăibil„ și mi-am dorit să vă pot convinge și pe voi. Vă pot spune că a fost o surpriză plăcută pentru mine și abia aștept să citesc și alte opere ale autoarei.

Cartea se găsește pe Libris.ro și o puteți comanda de aici.

Autoarea este Camelia Cavadia și o puteți urmări aici.

Pagina mea de Facebook este aceasta.

Instagramul meu este acesta.

Tu ai citit deja cărți scrise de Camelia Cavadia?