Un simplu „pa” ajunge….
Am terminat facultatea.
Ultimul examen și poate că ultima oară când îi mai revăd pe unii dintre colegi. Ce era foarte tare la facultatea asta era că în total eram 6 studenți. . Atât de puțini și atât de îndepărtați unii de alții. Am plecat din examen și nu am mai așteptat pe nimeni. Oare ei m-ar fi așteptat pe mine dacă ar fi ieșit primii? Nu știu și nu îmi pasa, dar nu am făcut-o din răutate.
Am plecat pentru că:
1.imi este somn și vreau sa dorm de azi cam 3 zile fără oprire.
2. Despărțirile mă deprimă.
Doar faptul că știam că se va termina și faptul că totuși am stat 3 ani lângă 5 oameni nebuni pe care acum nu îi voi mai vedea, mă cam enervează și în același timp îmi aduce aminte că trebuie să fac o alegere cu privire la viitorul meu și chiar nu știu pe ce cale să apuc.
Dar cum spuneam.. despărțirea mă omoară și chiar dacă oamenii de care urmează să te despărți nu îți sunt dragi, tot aiurea este pentru că știi ca i-ai văzut atât de mult și că acum nu îi vei mai vedea. Eu de obicei plâng. De fapt nu plâng la orice, dar plâng la orice despărțire și nu vreau ca oamenii să vadă cum plâng eu ca o nebună în timp ce pe ei îi doare în cot.
Poate că și de asta am scris articolul ăsta în care spun cât sunt de proastă. Pentru că eu chiar sunt proastă până și cu lucrurile mărunte.
În fine. Am plecat. Dragi colegi am plecat fără să zic „pa” sau fără să îmi mai pese pentru că viața se schimbă și pentru că vouă nu v-ar fi păsat și eu m-aş fi consumat degeaba în timp ce voi ați fi râs de lacrimile mele crocodiliceşti. ..
Nu îmi mai pasă!
Angelina Mardale 
Lasă un răspuns