Sunt o proastă și victimă a vieții:)

Sunt o proastă.

Sunt o proastă că dau orice și nu cer nimic la schimb. ​Pentru că sunt o bună persoană și pentru că ajut chiar dacă oamenii își bat joc de mine sau mă vorbesc de rău pe la spate.

Sunt acea proastă care crede orice și mai presus de toate, crede în bunătatea absentă a celorlalți. Sunt așa pentru că am impresia că toată lumea este ca mine. Cred asta pentru că eu ajut, pentru că eu dau tot până și pielea de pe mine ca celălalt să fie fericit.

Sunt cea mai proastă pentru că îmi deschid inima și sufletul mai repede decât își deschide o curvă cracii.

Sunt acea proastă care spune tot în față, tot ce are pe suflet, care nu zâmbește atunci când toți zâmbesc doar pentru că așa este normal și așa se face.

Sunt așa o proastă indiferentă dar în același timp pun suflet în orice și dau lacrimi până și pe falsitatea lor. ​

Sunt proasta aia care atunci când nimeni nu îți mai este aproape, se așează lângă tine și se preface că nu ai pățit nimic, doar ca să nu te facă să plângi în timp ce povestești ce ai pățit. ​

Eu sunt genul ăla de proastă pe care îl întâlnești rar în viața și pe care nu trebuie să o pierzi pentru că această proastă, nu doar că te ridică atunci când cazi și toată lumea râde ci și acea proastă care plânge cu tine după ce ai fost rănit.
Dar hai sa iți zic ceva. M-am saturat să fiu genul ăla de proasta pentru că nu mai pot. Nu mai am puterea să îți accept râsul fals și nici plăcerea de a te vedea atât de superior după ce m-ai călcat în picioare. Nu mai sunt ceea ce vrei să fiu.

M-am săturat de oameni falși și mi-e frică de ei pentru că nu vreau să fiu ca ei. Încercam să fiu proasta care accepta orice, dar cât mai pot să îndur?

Probabil te întrebi: cu cine se ceartă Angelina?  sau cu cine se ceartă proasta asta,  nu vede că nu o bagă nimeni în seama? 

Ai dreptate. O proastă este atât de proastă încât nici măcar nu își dă seama că este proastă… dar totuși viața e nedreaptă ori eu sunt prea naiva… 🙂

P.S acesta este un articol scris în autobuz. Simțeam nevoia să îl scriu după o lungă rememorare a ceea ce am făcut anul ăsta.  Ești bun, ești luat de fraier. Ești rău, ești needucat și nesimțit…

cred că să fii bun nu este un lucru foarte rău și mai cred că indiferent de ceea ce pățești este bine să rămâi tu. Rănile se vindeca, dar sufletul rămâne gol…

​