Când te plictisești, intri pe Facebook. Când mănânci te uiți pe Facebook. Când lucrezi la muncă, atunci când vrei să dormi, atunci când înveți pentru un examen, când vrei să vorbești cu cineva, când îți este dor de cineva sau vrei să faci alte lucruri, tu doar apeși pe butonul ăla albastru de pe telefonul tău și hop, ai intrat.
Au făcut totul ca să fie mai simplu, ne-au oferit aceste creiere mici care intră în buzunar și care au atât de multe oferte încât îți este greu să mai renunți la ele. Cum ai pus mâna pe unul, ai renunțat direct la altă activitate pentru că telefonul chiar este o activitate și nu suntem Samantha ca să putem face 100 de lucruri în același timp.
Să se rețină că nu sunt anti Facebook. Dar sunt anti oameni care în loc să se motiveze și să ducă activitatea necesară supraviețuirii până la capăt, aceștia apelează la scuze de genul:”nu am avut timp”. Ai stat pe Facebook sau de ce?
Vreau azi să te fac să înțelegi ca timpul tău este risipit pe lucruri mărunte. Nu doar Facebook ne mănâncă viața. Ci și activități precum: pieptănat nu știu cum doar pentru a vedea cum ne stă, căutat informații despre vecina de la 3, pregătit cu 10 ore înainte o ținută pe care apoi, cu 10 minute înainte de eveniment o schimbi, căutatul în frigider și ronțăitul doar pentru că avem chef să băgăm ceva în gura, dansul din buric pe o melodie nouă, cântatul sub duș, vorbitul 100 de ani la telefon. Astea sunt doar câteva exemple.
Și te întrebi ce să faci cu timpul tău pentru că ți-a intrat în sac? Cred că mai degrabă cheful și ambiția ți-au dispărut. Ți-ai pierdut concentrarea fix pentru că acel pătrățel din buzunar vibra sau pentru că afară cineva strigă că vinde sau cumpără fiare vechi.
Și te înțeleg pentru că și eu sunt lafel ca tine. Mai mult de 30 de minute pe ora nu mă pot concentra. Creierul meu, după 30 de minute are nevoie de o pauza de 30 de minute. Dar, cum ar fi dacă în pauza aia ai lucra tot la proiectul tău?
Cum? Este simplu! Cauți lucruri ușoare pe care le poți face la munca ta, de exemplu dacă ești secretară, în alea 30 de minute îți notezi pe foaie ce ai de făcut în următoarele 30 de minute.. poate un apel important, o programare șefului la dentist pentru că îi pute gura, o cafea pe care o bei și te relaxezi… cred ca dacă intri pe Facebook, mai mult te enervezi…
Toate posturile cu oameni care stau pe plajă la soare, și tu murind de cald în biroul fară aer condiționat, toate acele poze cu femei sexi de la sala de fitness și tu stând pe un scaun și făcând fundul cât masa, acele rețete video pe care toată lumea le distribuie și tu mâncând un măr, toate te enervează, îți dau o energie negativa pe care mai departe tu o dai în jurul tău.
Și până și șeful tău o să își dea seama că ești plictisită pentru că și el în pauzele lui te vede pe Facebook cum distribui foto cu animăluțe și flori, astfel din partea lui mai primești câteceva de muncă pentru că vorba aia, dacă te plictisești, mai bine să mai lucrezi puțin pentru el…
În fine. Nu asta este ideea. Vreau doar să renunți la Facebook sau la alte rețele de socializare, nu de tot! Dar măcar păstrează-ți ambiția aia să faci lucruri pentru mai târziu, nu lucruri din care nu îți iese nimic bun. Azi cânt, mâine dansez și poimâine scriu cărți.. niciodată ceva stabil. Deci în cocluzie niciodată un succes pe niciuna din aceste teme.. pentru că nu perseverezi, nu muncești zilnic pentru o singură activitate…
pauzele mici și dese, cheia marilor succese. Dar când deschizi pătratul albastru, s-a dus și succesul pe ziua de azi. Cel puțin 3 ore pierdute..
Să fim serioși, cine merită atenție? Coana Mița cu florile ei de pe facebook sau tu și cu proiectele tale care vor ajunge cândva distribuite pe Facebook până și de Coana Mița?
Nu contează ce proiect ai.. îți place să desenezi, să spui bancuri, să aduni cireșe. . Până la urmă, dacă lucrezi zilnic la ceea ce îți place să faci, într-o zi vor lucra alții la proiectul tău și își vor dori să ajungă ca tine… și tu le vei spune așa: „o fată spunea într-un articol că ambiția și perseverența sunt cele care duc spre succes. De fapt nu doar ea spunea asta. Și alții au spus-o, și eu am spus-o, și chiar am crezut până când am reușit să fiu cine sunt!!”
Nu uita! Nu scriu articolul doar de dragul de a scrie, deși aș putea să o fac pentru că sunt perseverentă și ambițioasă, îl scriu pentru că ai nevoie de el! Cândva îmi vei mulțumi!
Angelina Mardale 
Lasă un răspuns