Ești cea care susținea tot, erai stâlpul din casă, erai pilotul de avion care conducea un avion cu sute de pasageri.
De fapt erai doar pilotul lui. Doar că el a fost un fraier. Nu a văzut, nu a știut, nu a recunoscut ce stătea în fața lui.
Și tu te-ai ridicat deasupra lui, deasupra celorlalți. Ai încercat să îi dai mii de șanse, sute de căi și zeci de șoapte de încurajare. Dar el a rămas pe loc.
Nu poți spune că a fost doar el de vină. De vină a fost și mă-sa care l-a crescut prost și încurcat. Maică-sa care nu a știut să te facă să lupți pentru el.
Și de ce să dăm vina pe părinții lui? Că poate și ai tăi s-au băgat prea mult și i-au tăiat aripile. Ce să facă prostul ăla dacă nu era împins de la spate decât de tine. Singura persoană care credea în el, tu erai.
El un orb, un chior, un necioplit bun de stat doar în pat, bun de stat doar la un meci cu băieții. Și tu erai aia care strângea, făcea, curăța după el și după cârdul lui de ciori.
Prieteni, halal prieteni! Te trag în jos și după nu te mai ridică pentru că și ei sunt în mocirlă. Ce sunt acei prieteni care nu îți vor decât răul? Sunt niște răufăcători, răugânditori, răudistrugători.
Ce termeni grei, îți spui acum! Cândva erai ca mine! Și încă ești! Femeie puternică ce ești, lasă-l acolo!
Ai făcut tot, el a făcut nimic. Nu are nici un merit. Să nu îndrăznești acum să îl ajuți! Atunci când aveai nevoie, nu el te ajuta!
Hai mai bine să vorbim despre tine! Sau hai mai bine să nu mai spunem nimic pentru că despre tine vom mai auzi, dar despre el nu vom mai afla niciodată nimic. El e acum nisipul luat de valuri!
Ai fost marea lui, dar el era prieten cu scoicile! Găsește-ți un pește sau o meduză,poate că așa vei fi admirată și apreciată pentru ceea ce ești.
Un rând scris pe nisip: „Am fost un prost, iartă-mă dar uneori mă ia valul”!
Lasă un răspuns