Fetiță mică, în brațele mele ai devenit femeie…

Aruncă fotografiile cu noi doi și hainele pe care le-am lăsat intenționat printre hainele tale. Închide aragazul pentru că nimeni nu o să mai gătească la el.

Poți să stingi și televizorul, tu oricum nu te uitai la el. Și poți să îți chemi în sfârșit prietenii la tine să petreceți, acum nu mai sunt în viața ta.

Îmi spuneai cândva, de fapt mi-ai spus atunci, știi tu când „fetița mea mică, în brațele mele ai devenit femeie„. Și îmi mai spuneai și că „mereu te bagi în probleme, și vii mereu să te iert”. Nu eu eram cea care se implica în probleme. Eu doar le rezolvam pe ale tale.

Ce fetiță mică eram, ce naivă de fapt! Altfel cum aș fi putut să te iubesc? Și fraiera de mine, a căzut în capcană. Și tu ai știut să profiți la locul și la momentul potrivit.

Nu mă mai doare acum nici măcar amintirea zâmbetului tău, nu mai simt nici șoapta aia, spusă în toiul nopții.

Ce meriți tu de fapt? Când am plecat nici măcar nu te așteptai la toate astea. Ca și cum totul era o confunzie. Te auzisem de multe ori când vorbeai cu prietenii tăi spunându-le „nu mai vreau să aud de ea. Nu o mai vreau în viața mea. În curând mă căsătoresc cu alta. Ea e doar cea care umple vidul.”

Mă întreb acum dacă am reușit să îți umplu vidul? Sau dacă am reușit să fac ceva pentru tine..

Și am plecat pentru că știu că acolo unde nu ești bine venit nu are rost să stai. Și nu am vrut să aștept să îmi spui tu primul că te-ai săturat de mine.

Ce e drept, nu m-am săturat de tine. Dar nu pot să inventez sentimente acolo unde ele nu au ce căuta.

Fetița aia mică, fetița aia a ta pe care ai schimbat-o atat de mult, și mai târziu ai schimbat-o pentru alta, te-a părăsit!

Aruncă toate amintirile cu noi doi. Știu sigur că ai nevoie să faci o curățenie generală în casă, pentru că doar așa se va curăța și ultima lacrimă din dragoste pe care o vărsam atunci când lipseai noaptea.

Șterge-mi urma de pe pielea ta, șterge-mă din sufletul tău dacă încă mai există un gram din mine în tine. Eu te-am șters, am dat foc tuturor cadourilor de la tine și am stins apoi focul cu lacrimile mele de crocodil!

Acum, fetița ta nu mai plânge, pentru că fetița a devenit femeie, dar chiar și așa, încă mai are nevoie de îmbrățișarea ta. O să mi-o dea altul….