De ce ne pasa atat de mult de parerea celorlalti?

Te întrebi uneori “De ce se uită ăla așa urât la mine?” și am folosit “ăla” pentru că este un pronume de depărtare; și alteori auzi anumite cuvinte urâte la adresa ta, spuse de oameni care nu te cunosc cu adevărat.

Îți spui în gândul tău “ Nu am greșit cu nimic și nu am făcut niciodată rău cuiva” și după te gândești ore in șir de ce se spun lucruri urâte despre tine când tu chiar ești nevinovat.

Este simplu și știi deja răspunsul și eu îți confirm acum: asta se numește INVIDIE! De ce? Pentru că oamenii vor mereu să copieze, vor mereu să dețină un lucru pe care tu îl ai deja. Oamenii nu sunt răi, oamenii sunt naivi și văd într-un obiect o fericire permanentă fără să se gândească că fericirea permanentă este atunci când câștigă un prieten și nu un obiect.

Sunt de câteva zile foarte supărată sau mai bine spus indignată de faptul că unii oameni pe care i-am cunoscut de curând îmi zâmbesc în față dar când nu sunt atentă, aceștia mă vorbesc de rău. Și îmi pun aceași întrebare pe care ți-o pui și tu atunci când ești în situația mea și îmi repet în gând: “nu am făcut nimănui nimic” . Încerc să găsesc răspunsul și cred că acesta se găsește tot la mine. Nu acord destulă atenție oamenilor din jur pentru că sunt prea preocupată de fericirea mea de moment. Oamenii aceia mă privesc pentru că își doresc să fie în centrul meu de interes dar nu știu cum să atragă atenția.

De azi, mi-am propus să fiu mai îngăduitoare cu acești oameni, să le acord mai multă atenție și să le ascult părerile.

Mi-am propus să fiu directă așa că vă spun și de ce ne pasă atât de mult de părerea celor dn jur, ne pasă pentru că, din punctul meu de vedere doar așa putem evolua, doar așa putem să ne schimbăm și să devenim mai buni.

Dacă colega Tamara (un nume pus la nimereală) îi spune colegei Florina că eu sunt puțin cam dură să zicem, trebuie să accept remarca indiferent dacă mi-a spus-o mie sau i-a spus unei alte persoane. Accept, tac și fac o schimbare.

Ne pasă pentru că vrem mereu să fim văzuti ca oameni buni, oameni interesanți , deștepți , frumoși. Dar oare e bine să fim văzuți așa și când de fapt, noi să fim total opuși?

Vă las să vă gândiți la întrebarea mea și poate vă faceți curaj în curând,mai ales tuuu cel care citești acum, să îmi scrii într-un comentariu ce părere ai!